A Pocket Full of Clemsonite

September 28, 2009

Cowtippers Anyone? How About Cow-Gender-Balance-Tipping?

A few comments on the ramifications of this article:

More Cows and More Milk Mean More Headaches – NYTimes.com.

Here’s the cowtipping with a new technological twist: no matter what offspring the bull wants, the centrifugal machine will help the farmers have almost only “girls”. Too bad the effect on our table is more of the low-grade milk you can find in grocery stores. Or about the same amount, but cheaper (which would be normal).

A watchful eye will find here a source of concern: if the same technology can be safely applied to humans, then a few decades from now, the world will look quite different from the one we know.

So far, I have a local solution to the yucky milk: the Happy Cow dairy in Pelzer, SC: http://www.happycowcreamery.com/
Cows roaming free on pastures, under the sun, provide 100% natural (and with vitamins A and D) milk, sour cream and delicious butter ($8 for a 2 pound bar) made locally.And, most of all, it does not contain the bovine growth hormone partially responsible for the high incidence of obesity in America.

I’m just dreaming of a day when our “farm owners” will start considering that we could deliver a better quality “milk” (which can be anything: work, discoveries, offspring, books, cultural achievements etc.) if we are let to roam free, instead of having to sit in cubicles or, in general, in our designated social niches.

June 23, 2008

Halloween crestin – Hell House by George Ratliff

Deschid acum o miniserie dedicata filmelor care trateaza teme legate de practicile crestine, in special cele care sunt in evident dezacord cu Biblia, Coranul, ori alte texte religioase de baza.
Filmul “Hell House” din 2001 reprezinta imaginea unei “case a iadului”, pusa la cale de catre membrii unei comunitati penticostale din statul Texas, in preajma sarbatorii de Halloween, considerata diavoleasca de catre ei. Pe scurt, membrii comunitatii religioase re-creeaza aici o serie de scene ale pacatului: avort, viol in grup, abuz familial, homosexual murind de SIDA etc., cu scopul declarat ca macar o parte dintre privitorii ne-evanghelici sa se indrepte catre Hristos, pentru a evita acest rau care-i impresoara.
Cateva elemente semnificative de pe parcursul filmului:
– fata care jucase in trecut rolul fetei violate si vede in sala pe cel care o violase cu ceva vreme in urma;
– scena fetei care moare din cauza pilulei pentru avort RU-486, in situatia in care comunitatile religioase nu recomanda “pilula de a doua zi” ca o alternativa la aceasta;
– pentagrama desenata care este de fapt crucea lui David;
– interviurile referitoare la sursele de inspiratie pentru scenete, incluzand cea cu intalnirea stabilita prin internet – in urma unei asemenea legaturi stabilite pe internet, un membru al comunitatii crestine “nu se mai afla intre ei”;
– scena in care cativa tineri contesta autoritatea morala a organizatoilor de a judeca unele alegeri a oamenilor: problema homosexualitatii ca optiune liber-consimtita si problema petrecerilor rave, la care o persoana declara ca a paticipat fara sa ia droguri sau sa faca sex; tanarul mai “slobod la gura” ii face “ignoranti” pe organizatori in timp ce pastorul isi pastreaza un calm glacial;
– scena de dupa vizitarea casei groazei, in care organizatorii utilizeaza un truc de marketing clasic: “mai ai cinci secunde ca sa treci de aceasta usa in spatele careia se afla oameni care sa iti raspunda la intrebarile tale despre Isus si sa se roage impreuna cu tine, patru, trei, ganditi-va bine unde ati vrea sa mergeti daca ati muri la noapte, doi, unu…”.

De fapt, in documentarul “The Devil Made Me Do It!”, realizat de George Ratliff in 1999, documentar care -la si ajutat de fapt pentru a obtine sprijinul necesar realizarii lui “Hell House”, putem vedea chiar scene din masacrul de la liceul Columbine, dar si ceremonia “Hell House Oscars”, dupa perioada de show-uri, cand actorii primesc premiile pentru “cel mai bun actor in rolul fetei violate” etc. Acest scurt documentar poate fi gasit pe Daily Motion, de exemplu aici.

Las subiectul deschis, in parte si pentru ca urmeaza sa discut despre filmul “Jesus Camp” (unii critici spun ca Hell House este mai bine realizat decat acesta), care in 2007 a pierdut “Oscarul” pentru documentar in favoarea lui “An Inconvenient Truth” , dar si pentru ca astept sa primesc de la Netflix filmul “Persepolis” care trateaza viata in republica islamica a Iranului. Acest film bineinteles ca a fost interzis in tarile musulmane, insa ar fi interesanta de vazut paralela cu indoctrinarea de tip fascist pe care o realizeaza predicatoarea americana din “Jesus Camp” cu copii de sase-zece ani.

May 28, 2008

O iubire tipic americana

Filed under: Suflete transatlantice — Tags: , , , — floreign @ 12:47 am

Radu Pavel Gheo si nevasta-sa au avut un parcurs oarecum diferit de al altor romani in State. Plecasera entuziasti in 2001 si s-au intors in 2002 definitiv, chiar daca aveau green carduri si punteau astepta inca patru ani sa obtina cetatenia americana.
Experienta lor apare in volumul “Adio, adio, patria mea, cu i din i, cu i din a“, aparuta la Polirom. Daca o citesti, afli niste chestii necesare pentru primul contact cu America. Daca in prefata, textul este dur, acuzator la adresa establishmentului romanesc corupt pana in plasele, treptat, ei incep sa descopere si partile nasoale ale Americii. Nu o spune el explicit in volum, insa poti sa intelegi printre randuri ce s-a intamplat de s-au intors. Da, motivul principal este ritmul nebunesc si fara prea mare finalitate al vietii de aici, slujbe epuizante si prost platite, doua saptamani de concediu pe an, tarife infioratoare la servicii medicale, mancarea foarte proasta la fast-food-uri si in general in magazine etc. etc.
I-am gasit blogul denumit gheoland si m-am atasat de bancul spus acolo de nevasta-sa, care explica destul de elocvent cum s-au simtit ei de bine in Seattle.
Am fur-copiat bancul mai jos, motivul principal fiind faptul ca nu reusesc sa gasesc un link fix direct catre banc:

Un tip cu nevasta-sa in US. Munca de dimineata pina seara, cite doua slujbe, stat in picioare cite 10 ore pe putin. Seara, in studioul inchiriat, stau amindoi pe marginea patului, cu spinarile frinte si cu labele picioarelor atirnindu-le. El: Nu mai pot sa-ti fac nimic si eu, ca omu. Obosesc numai cind ma gindesc la sex. Asa ca uite, ma gindeam sa mergem in downtown si sa-ti iau o chestie de aia, stii tu, sa te rezolvi singura… Nevasta, care isi simte din cind in cind bratele zvicnind in miscarea aia continua de scanat produse pe banda rulanta de magazin, protesteaza speriata. Nu, mersi. Nu-i mai trebuie de nici o culoare. Nici naturel, nici cu minunile tehnicii. Asa ca sa faca el bine sa-si ia una de alea pentru barbati, poate i-o folosi in vreuna din zilele libere (care nu coincid cu ale ei). Cei doi tac, coplesiti, apoi ideea comuna lumineaza camera: hai sa luam si una masculina, si una feminina, le punem in priza, una-n alta, sa-si faca treaba, si noi dormim linistiti.
clipped from www.supliment.polirom.ro
Alina dixit:
Modern Times
blog it

Create a free website or blog at WordPress.com.