A Pocket Full of Clemsonite

September 8, 2008

Fatih Akin – Auf den anderen Seite (US: The Edge of Heaven)

Filed under: cinema — Tags: , , , , , , , — floreign @ 9:28 pm

Recent intrasem intr-o discutie despre un alt film al lui Fatih Akin, Gegen die Wand / Head-On. Cum imi placuse destul de mult filmul, abia asteptam sa merg la cinematograf sa-l vad si eu pe urmatorul, Auf den Anderen Seite.
Ei bine, ieri am reusit sa-l bifez. Ca, de, desi teoretic as putea sa ma dau pe torente, practic nu am tupeul. Asa ca ma multumesc cu mers la mozi, inchiriat Netflix sau cumparat filmele.

De data asta am dat de un film mai putin turbat, si mai mult asezat. La fel ca in precedentul film, actiunea se leaga de Germania (Bremen si Hamburg), insa finalul tot in Turcia are loc. Avem asadar tema reintoarcerii acasa a turco-germanilor. Mai mult, acum avem implicati chiar si germani. Mama lui Lotte are revelatia pildei lui Ibrahim, aproape identica cu cea a lui Avraam/Abraham, realizand ca diferentele sunt mai mici decat credea ea.
Pana la un moment dat, filmul are un fir epic dublu. Intai ne este prezentata povestea profesorului universitar de germanistica, german de a doua generatie. Tatal acestuia se ataseaza la batranete de o prostituata tot originara din Turcia, propunandu-i o relatie stimulata banesc. Batranul nostru este extrem de gelos si o cam ia pe “raki” (presupun ca e un fel de rachiu, desi de multe ori “moravurile” turcilor in tarile vestice vs purismul – fara alcool si porc – din tara de origine m-au cam deconcertat in timpul vizionarii). Femeia este sincera cu profesorul, ii spune ca are o fiica de 27 ani, si ea stie ca lucreaza la o fabrica de incaltaminte. Ii mai spune ca ea de fapt “iese la produs” mai mult ca sa-i poata asigura scoala fiicei sale, si, astfel, un viitor.
Lucrurile se termina prost, intrucat, la un moment dat, batranul, beat, o imbranceste pe femeie, iar aceasta cade, lovindu-se la cap de un colt de metal si moare. Prima moarte, abia plauzibila. Il vedem pe barbatul batran intrand in inchisoare (iar mai tarziu intrand in Turcia, expulzat fiind din Germania). Fiul sau se muta in Istanbul, unde spera sa gaseasca fiica femeii decedate careia vrea sa-i sponsorizeze studiile. Cumpara o librarie turco-germana si incepe o noua viata acolo. Contactand rudele acesteia, obtine o fotografie a femeii, careia ii face copii pe afise, afise pe care le posteaza prin oras. Nu o gaseste, iar atunci cand merge la autoritati sa ceara informatii, functionarul da de ea in baza de date, si il trimite la superior, care-i sugereaza sa gaseasca pe altcineva caruia sa-i sponsorizeze studiile, se pare din motive politice.

Al doilea fir epic incepe in Turcia, unde o vedem pe fiica femeii decedate, Yetel, incercand sa scape dupa participarea la o manifestare publica de protest (nu mai tin minte ce se intampla in Turcia, atata ca se leaga de numele lui Ocalan, si ca celelalte fete sunt capturate de politie, iar trecatorii aplauda si felicita politia pentru captura). Scapa, insa din neatentie pierde telefonul mobil, si astfel da de gol pe celelalte participante, care sunt prinse. Ajunge pe un acoperis de cladire, unde ascunde pistolul. Isi procura acte false cu care zboara in Germania. Acolo nu are bani, si nu risca sa se prezinte autoritatilor drept refugiat politic, intrucat se teme ca i-ar putea fi respinsa cererea de azil. Mananca in campus, doarme in sala de curs unde preda profesorul din primul fir epic, Nejat Aksu (scenele astea de contact aduc a Trois Couleurs ale lui Kieslowski). Se imprieteneste cu Lotte, care o ia acasa, si dupa un timp, o poveste de dragoste se infiripa intre Yetel si Lotte. Mama Lottei nu este chiar incantata, asa ca uneori iese cu scantei. Rolul mamei Lottei este jucat de Hanna Schygulla, iata, dupa treizeci de ani de cand a fost starul lui Fassbinder. Ea nu intelege ce se intampla cu Turcia, si-ii spune fetei ca oricum toate problemele vor fi rezolvate in momentul in care Turcia va intra in UE (dupa care urmeaza reactia organica “Fuck the European Union!”, la care mama Lottei reactioneaza calm, insa ferm – tu la mine in casa sa nu mai injuri).
Din pacate, la un moment dat masina fetelor este oprita la un control de rutina, iar Yetel fuge, stiind ca nu are acte. Este prinsa, si ajunge intr-un adapost pentru imigranti, de fapt locul nu arata rau, insa ce este mai rau este ca dupa un an de zile, autoritatile ii refuza viza de azilant. Motivul oficial este ca, fiindca Turcia a aplicat pentru aderarea la UE, este putin probabil ca ea sa se confrunte cu pericole majore odata intoarsa in Turcia. Totusi, odata deportata, ea ajunge in inchisoare, si asteapta un proces care s-ar putea termina cu o condamnare de douazeci de ani de inchisoare.
Lotte o urmeaza le Yetel in Istanbul, si ajunge sa locuiasca in chirie la Nejat. O viziteaza pe Yetel la inchisoare, si aceasta ii spune cum sa dea de arma. Lotte ia pistolul, il pune in poseta, insa pe o strada mai dubioasa, niste copii ii fura poseta si fug cu ea. Totusi, Lotte le da de urma pe cand acestia isi imparteau prada, insa unul dintre ei, ca intr-o joaca, ocheste si trage in ea.
A doua moarte aiurea, si, pe cand la moartea prostituatei, am avut un sicriu mergand cu avionul pe directia Germania-Turcia, acum avem unul mergand dinspre Turcia inspre Germania.

Abia acum vedem titlul filmului. De cealalta parte: doua lumi diferite, atat politic, cat si ca obiceiuri si cultura. Care vor converge in virtual, dincolo de genericul de final al filmului.

Mama Lottei si tatal lui Nejat (pe care acesta il reneaga ca tata, pentru ca a comis o crima) pleaca, fara sa stie, in acelasi timp, catre Istanbul. Il cunoaste pe Nejat si se muta in fosta camera a fiicei sale. Merge la inchisoare la Yetel pe care vrea s-o scape de inchisoare – dorinta fiicei ele – , care isi cere iertare pentru fapta sa (intre timp a aflat ca Lotte a fost impuscata cu acel pistol pe care ea il ascunsese). Dupa ce Yetel este eliberata, ele vor merge spre locuinta lui Nejat, care este plecat sa-si vada tatal.
Avem, iata, scene ale iertarii si reconcilierii intre Est si Vest, care in mare parte ne scapa, pentru ca regizorul le plaseaza in timp dincolo de genericul de final. Negresit, aceasta solutie artistica are darul de a stimula spectatorul de a-si proiecta propria versiune a impacarii dintre protagonisti. Iata, un film neosificat, cu atatea finaluri cati spectatori va avea. Intrevad un efect benefic al filmului asupra turcilor suparati pe germani, rad si asupra nemtilor rasisti anti-turci.
Si, daca e pana acolo, povestea este si mai generala, nu doar turco-germana. Este povestea intalnirii a oricaror doua lumi, si a sperantei intelegerii adevarate intre ele, bazate pe elementele care le unesc, asa cum pilda lui Ibrahim/Abraham este comuna celor doua culturi.

Note de subsol:
1. Destul de cinica viziunea vesnicei aspiratii a Turciei care mai binele reprezentat de UE. Recunosc aici destule din trairile mele anterioare aderarii Romaniei la UE, pe care am sarbatorit-o, surpriza, in Hamburg (ca la momentul respectiv eram deja rezident american, asta este o cu totul alta poveste). Revad lumea corupta, mai ales moral, care ar vrea o viata mai buna, insa fara sa renunte la privilegii.
2. Scenele din Turcia au un pitoresc aparte. Casele vechi (de ce nu sunt ele oare intretinute?), muntii, Bosforul, pana si benzinaria prapadita de la inceput, care revine in final, toate ma fac sa invinetesc de ciuda 😉 Chiar muzica apartine interpretului care intr-adevar murise de cancer cu cativa ani in urma. De fapt Fatih Akin a realizat si un film despre muzica jazz turceasca, poate il voi gasi si pe acesta pe undeva, are Meredith ce are cu muzica orientala…
3. Suspectez un fel de “transfer al generatiilor” intre Hanna Schygulla, care aici joaca rolul mamei lui Lotte, insa in Berlin Alexanderplatz-ul lui Fassbinder joaca rolul uneia dintre prostituate (rolul celeilalte fiind jucat de Barbara Sukowa, poate ati vazut-o in Lars von Trier’s Europa) din anii republicii de la Weimar, pe cand prostitutia parea a fi un lucru destul de normal, data fiind rata somajului in acea perioada, catre femeile care vin din est. Aici vedem o turcoaica, insa stim cu totii povesti despre est-europence.

Vorba unuia: rapandule de-astea vrea Basescu sa-si aduca inapoi in tara in al doilea mandat? Pai da, daca nu ai vazut civilizatie, nu ai cum sa o produci, as spune eu. Chiar daca stateai in noroi pe cand vedeai civilizatia.
Mda, se apropie iarasi alegerile, si mai bine tac o vreme.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: