A Pocket Full of Clemsonite

June 23, 2008

Cu “I” de la “Icar”

In week-end-ul care a trecut am vizionat pana la uma un film francez din 1979, pe care il aveam de mult timp pe lista, insa nu am avut pana acum ocazia s-o fac. Poate ca in Romania putea fi gasit pe la centrele culturale franceze, pe care din pacate nu le-am putut frecventa. In SUA nu l-am gasit pana acum, nici Netflix nu-l listeaza, probabil pentru ca abordeaza o tema oarecum sensibila pana si acum: asasinarea presedintelui unei tari imaginare, urmata de prinderea unui fals asasin, si comisia de investigatie care ajunge la concluzia ca el este asasinul. Cu exceptia unui procuor, toti sunt de acord ca asa s-au petrecut faptele. Iar acel procuror ajunge cu concluziile departe, chiar prea departe.
Acest film a lui Henri Verneuil, Cu I de la Icar, este remarcabil si pentru un aspect oarecum secundar, motiv care mi-a atras insa atentia de ceva vreme. Este vorba de scena ceva mai lunga in care asistam la un experiment de psihologie sociala in care se studiaza supunerea in fata autoritatii. Acest extras din film poate fi gasit pe Daily motion, de exemplu aici, in limba franceza. De fapt, scena este adaptata dupa experimentele lui Stanley Milgram din anii ’60-’70, Wikipedia poate fi o buna sursa initiala de informatie pentru a intelege fenomenul.

Pana la urma filmul este o viziune europeana asupra asasinarii lui JFK si asupra “musamalizarii” investigatiilor. Este si un posibil punct de sprijin pentru a intelege de ce in general Vestul “civilizat” nu vede cu ochi buni puterile discretionare date autoritatii, mai ales dupa atentatele din 2001.

De comparat cu un alt film regizat de un european (dar cu o semnificativa activitate legata de SUA), Wim Wenders, este vorba de The End of Violence, in care se pune acut problema: “Who’s watching the watchers?”

Ah, ce minunat final de week-end! Am mai vazut Serpico, un film in care apare Al Pacino in rolul unui politist care descopera coruptia generalizata in politia new-york-eza. Filmul este bazat pe un caz real. Cea mai naspa scena a fost cea cu “Balcescu murind”, iar ceilalti politisti nu numai ca nu au participat la asalt, ci l-au si lasat sangerand. Nu e de mirare ca Serpico a parasit si politia, dar si SUA. Rol totusi minunat pentru Al PAcino, travestiurile politistului au fost tot atatea pretexte pentru exprimarea sa. Costumul de rabin este magnific!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: